Alexandru Covali: "Am devenit erou datorită câinilor" - Om Activ

Alexandru Covali: „Am devenit erou datorită câinilor”

499 / 28.09.2018
Faceţi cunoştinţă. Saşa şi câinii săi – Gazgolder şi London.

Sunt lenos de fire. Însă odată cu apariţia câinilor de rasă husky viaţa mea s-a schimbat radical.

Mai mult de zece ani am visat la această rasă. Prima dată i-am văzut în munţi la teleferic. La ora 6 dimineaţa urcam pe munte când am prins asupra mea privirea acelor ochi albaştri. A fost dragoste de la prima vedere.

Prietenia cu husky siberian presupune plimbări active îndelungate. Datorită acestui efort fizic simplu am început să slăbesc.


Mi-am dat seama că acest câine are o rezervă nelimitată de energie, pe care n-o valorificăm. Plimbările erau prea puţine şi a venit timpul să facem sport. Însă nu ştiam cu ce să începem.

Am pornit de la antrenamentele în jurul lacului Valea Morilor. Eu mergeam cu bicicleta, iar Gaz trăgea. Nici iarna nu încetam antrenamentele. Da, au fost multe momente periculoase, dar am avut încredere unul în altul. La scurt timp am înţeles că putem mai multe.

Datorită unei întâlniri ocazionale cu un vechi prieten am ajuns la competiţiile de iarnă cu sania. Atunci mi-am dat seama că câinele e în formă excelentă, iar eu nu. Au urmat antrenamente regulate la sală, alternate cu antrenamentele cu câinele. Acest program a adus rezultate şi foarte curând împreună cu Gaz am ocupat un loc de frunte.


Când am urcat din nou pe piedestal împreună cu prietenul meu, ne-am dat seama că mergem în direcţia corectă. Comunicarea noastră, pregătirile, atitudinea meticuloasă faţă de echipament a avut un rol important în pregătirea pentru competiţii.

Umărul deplasat şi o vânătaie gigantică pe coaste nu au potolit fericirea pe care o încercasem în timpul cursei. Sunt fericit atunci când sunt pe schiuri, având câinele în faţă, care trage din răsputeri, iar în jur domneşte liniştea în munţii înzăpeziţi.

Mereu am avut încredere în câinii mei. Munca coordonată, contactul şi înţelegerea se fac simţite în timpul competiţiilor.


Când am participat la „Iron Dog”, am făcut cunoştinţă cu oameni, care au altă atitudine faţă de câini. Ei simt faţă de ei respect, răspundere şi înţelegere reciprocă. Ar fi bine ca tot mai mulţi oameni să aibă o asemenea atitudine faţă de animale.

Spiritul de echipă este o parte integrantă la „Iron Dog”. Toţi sunt prieteni, dar nu rivali. Apropo, prietenul meu a ajuns al doilea la linia de finiş. Sunt predispus să câştig următoarea cursă.

(499)

comments powered by HyperComments
Ekaterina Kuiat

jurnalist

Alte articole la aceiaşi temă