Alexandru Podfigurnîi: kiting pentru cei, care nu pot sta tolăniţi pe plajă - Om Activ

Alexandru Podfigurnîi: kiting pentru cei, care nu pot sta tolăniţi pe plajă

893 / 30.10.2018
Cândva am văzut la televizor cum oamenii plutesc pe apă. Am vrut să încerc şi eu aceste senzaţii, însă kitingul mi se părea o ocupaţie fantastică, la fel ca un rucsac reactiv.

Prima dată am cunoscut îndeaproape kitingul în Bulgaria. Iniţial, scopul acelei călătorii a fost odihna diluată cu puţin windsurfing.

Este foarte periculos să însuşeşti kitingul de sine stătător. Primele lecţii trebuie să decurgă neapărat sub supravegherea unui specialist cu experienţă. De dragul lui în fiecare zi la odihnă făceam 140 km tur-retur.


Primul kite a fost de 16 metri. Este unul prea mare, atunci nu ştiam că vânzătorul mi-a strecurat un kite inutil, dându-l drept model potrivit pentru începători.

Pe malul lacului Ghidighici am încercat pentru prima dată să lansez un kite în Moldova. Aceasta se face cu ajutorul unui asistent. În acest rol a fost soţia mea. În timpul lansării se creează o tracţiune puternică greu de stăpânit. Am ieşit la apă în costum de scufundări şi cu kite-ul, iar soţia în costum de baie şi-a ros tot corpul de ţărm.


Am început prea târziu să practic acest gen de sport pentru a putea participa la competiţii serioase. În Crimeea am participat la o cursă de amatori la care era necesar de a parcurge 100 km de-a lungul ţărmului în decurs de 3 ore. Crampele musculare la picioare mi-au dat mare bătaie de cap mai târziu.

Kite-urile şi board-urile noastre ocupă cea mai mare parte a bagajelor. Cu sine mereu luăm în vacanţă doar costumele de baie, iar rochiile şi pantofii soţiei rămân acasă. Toate cele necesare pentru windsurfing le luam în chirie – velele şi catargele sunt prea voluminoase.

Acasă avem o cameră aparte pentru tot echipamentul. Numeroase kite-uri, inclusiv pe primul de dimensiuni enorme, le păstrez ca amintire.

Kiteboardingul presupune un însoţitor de nădejde. În acest rol este soţia mea. În plus, din fiecare călătorie ne întoarcem cu numeroase fotografii şi filmuleţe, ea adoră să filmeze. Este o plăcere să admirăm arhivele de fotografii împreună.


Soţia spune: că dacă vrei să faci cunoştinţă cu un kiter, atunci ia aparatul de fotografiat şi mergi pe plajă şi fotografiază-i.

Apoi am început să-i învăţ pe alţi doritori. Cel mai mic elev al meu avea doar 11 ani, acum are 19.

Windsurfing și kiting – pentru că nu pot sta întins pe plajă – vreau mai multă mişcare.

(893)

comments powered by HyperComments
Ekaterina Kuiat

jurnalist

Alte articole la aceiaşi temă