4 fobii, care nu te lasă să ai succes - Om Activ

4 fobii, care nu te lasă să ai succes

1827 / 25.07.2017
Fiece om are scopuri, dorinţe şi aspiraţii. Chiar dacă pur şi simplu doreşti să fii lăsat în pace, este şi acesta un scop: de a te îngrădi şi a cuceri mai mult spaţiu pentru lene şi trândăvie.

Obiectivele oamenilor sunt din cele mai diverse. Unii tind să-şi termine studiile în sfârşit. Alţii vor să se căsătorească sau să divorţeze. Unii tind să obţină performanţe în lucru, în sport, în relaţii, în perfecţionare. Cu toţii organizăm lumea din jur în care să trăim bucuroşi şi fericiţi. Or acesta este scopul suprem – de a fi fericit!

Cum nu l-am înţelege, prin ce mijloace n-am încerca să-l obţinem, uneori cu numeroase bariere în cale, există fobii, de care se poticnesc aproape toţi oamenii. Când le vei conştientiza, vei avea şansa să lucrezi asupra lor şi să elimini barierele inutile din viaţa ta.

Teama de succes

Eşti sigur că nu ţi este frică să-ţi atingi scopurile? E ciudată întrebarea, nu-i aşa? Totuşi, această cauză se află în topul factorilor de stăvilire. De cele mai dese ori anume omul este cel, are nu-şi permite să aibă succes, să fie bogat şi fericit.

Mulţi au o voce lăuntrică morocănoasă şi neadecvată, care le şopteşte: „Stai chitic, nu ieşi înainte, ca nu cumva să ţi se dea peste nas. Pentru toate reuşitele trebuie să plăteşti. Mai puţine îţi asumi, mai uşor trăieşti. Dacă vei reuşi, atunci vei avea parte de invidie, de beţe-n roate şi de noi probleme. În genere, nu prea meriţi să ai succes”.

Şi uite-aşa, scopuri sunt, instrumente şi motivaţie la fel, însă când vine timpul să treci la treabă – te blochezi. Astfel, mulţi stau strâns legaţi de vocea lăuntrică neadecvată într-o lume confortabilă, chiar dacă nu prea liniştită şi în linii generale, sunt mulţumiţi.

Teama de condamnare

Ştim cu toţii că nu trebuie să depindem de părerea celor din jur. Însă atunci când omul începe să avanseze pas cu pas, iminent se confruntă cu rezistenţă. În special, cu împotrivirea celor din jur. Sunt practic evidente legile fizice, care acţionează în lumea noastră: dacă vâsleşti, apa opune rezistenţă, totul tinde spre o stare constantă, clară şi obişnuită. Iar aici ai parte de valuri, cineva încearcă să te ridice, să atingă anumite obiective, să schimbe ceva… Nu, aşa nu merge.

Oamenii întotdeauna vor avea părerea lor. Problema se ascunde în mintea omului, în atitudinea critică faţă de el însuşi, capabilă să distrugă totul din rădăcină, dacă nu există putere de voinţă, abilitatea de a pune stăpânire pe viaţă şi pe situaţie, înţelegerea că trebuie să filtrezi opiniile celor din jur. Dar cel mai important este să înţelegi că mereu vor exista oameni nemulţumiţi, orice ai face. Nu poţi fi bun pentru toţi, dar să te trădai pe tine însuţi e foarte uşor.

Businessman being scolded by his shadow

Teama de eşecurile şi greşelile din trecut

Întreabă-l pe orice om despre visurile sale. Vor începe să le enumere, dar tu stai şi ascultă cu răbdare. Cel mai probabil va veni momentul când vei auzi „da, fireşte ar fi bine şi frumos, dar…”. Întotdeauna există un „dar”. Dar este irealizabil; dar vor apărea atâtea probleme; dar nu am bani; dar nu am timp; dar… şi încă multe alte scuze.

Psihicul e mereu de partea noastră, el încearcă să ne protejeze de emoţii şi sentimente distrugătoare. Mai ales când te apasă trecutul cu atâtea eşecuri, greşeli, pierderi… Şi iată-te ajuns în pragul unei noi călătorii, însă în minte ţi se proiectează o sumedenie de probleme, reale sau inventate. Obstacole. Dificultăţi. Temeri. Or ai trecut prin asta nu o dată! Cele mai nobile intenţii de atâtea ori s-au spulberat poticnindu-se de realitate, apoi urmează dezamăgire, durere şi laşi mâinile în jos. Atunci ajungi la gândul că e mai bine să nu întreprinzi nimic, pentru că din nou vei trece prin acelaşi scenariu de nereuşite.

Şi asta-i tot! Misiune îndeplinită! Psihicul şi-a făcut lucrul său şi acum se poate odihni în pace – l-a protejat pe stăpân de o nouă traumă sufletească, stăpânul iarăşi va sta cu mâinile în sân împotmolit în mlaştina sa liniştită.

Teama de a nu fi incomod

E lipsă de educaţie să vorbeşti cu voce ridicată. Nu se poate să te superi. Este egoist să doreşti ceva pentru sine. Nu se poate să oboseşti. Nu se poate să fii nemulţumit. Nu e bine să ceri mai mult, să fii zgârcit, să ceri să ţi se schimbe ceva. Nu poţi refuza dacă ţi se propune sau eşti rugat. Nu se poate să protestezi.

Din copilărie am însuşit până în măduva oaselor o regulă – trebuie să fim comozi. Ca să nu-i incomodăm pe părinţi, profesori, prieteni, colegi. Din copilărie ni se pune tabu anume pe emoţii – nu avem voie să vrem, să ne supărăm, să ne indispunem, dar nu pe formele de manifestare a lor. Bineînţeles nimeni nu ne împiedică să ne manifestăm emoţiile sau comportamentul într-o manieră social acceptabilă sau mai exact să nu le manifestăm.

Toţi oamenii cu psihicul sănătos au emoţii. Adesea, din cauza formei inacceptabile de manifestare a emoţiilor, la om se blochează emoţiile propriu-zise. Sentimentul de ruşine şi vinovăţie sunt cele mai răspândite instrumente, prin intermediul cărora părinţii îşi transformă copiii în membri comozi ai societăţii. Ţi-ai dezamăgit tatăl, ţi-ai jignit mama, ai supărat-o pe bunica.

Este foarte rău, este îngrozitor pentru un copil. Ca să supravieţuiască şi să nu încerce această frică, copilul îşi blochează emoţiile şi „încetează” să mai simtă. Doar că aceste emoţii grele şi neplăcute nu dispar nicăieri, chiar dacă sunt blocate. Ele rămân în interior şi mai devreme sau mai târziu se manifestă, doar că sub altă formă, ca un sentiment autodistrugător de vinovăţie, autoagresivitate şi teamă de consecinţele acţiunilor sale.

Ca să obţii succes, trebuie să poţi să renunţi la ceva, să refuzi pe cineva sau pe sine însuşi. Pur şi simplu să spui NU. Este important ca uneori să-ţi permiţi să te înfurii, să-ţi dai frâu liber emoţiilor, să găseşti forme acceptabile de manifestare a agresivităţii. Temerile nu-şi au locul în mintea ta. Cum să te eliberezi de ele, vei afla din articolul următor.

(1827)

comments powered by HyperComments
Olesea Bogutskaea

psiholog practic din anul 2010, membru al Asociației Psihologilor și Psihoterapeuților din RM, membru al Asociației Psihologilor Practicieni HYPNART

Alte articole la aceiaşi temă