7 motive să înveţi a respira corect (ca un yoghin), nu cum te-ai obişnuit - Om Activ

7 motive să înveţi a respira corect (ca un yoghin), nu cum te-ai obişnuit

2709

7 motive să înveţi a respira corect (ca un yoghin), nu cum te-ai obişnuit

Andrei Șușvaliuc

Instructor certificat de yoga, antrenor din anul 2004, profesor în cadrul Federaţiei de Yoga din Moldova Shakti-chalana, membru de onoare al Asociaţiei de Yoga "Antara".

Viaţa omului se încadrează între prima şi ultima suflare. Respiraţia are importanţă incontestabilă. Însă de cele mai dese ori noi nu respirăm la capacitate maximă. Vă invit să vedem în continuare ce înseamnă respiraţie completă de yoga şi care sunt beneficiile ele.

La ora actuală sunt răspândite trei tipuri de respiraţie:

RESPIRAŢIE SUPERIOARĂ

Altă denumire: Respiraţie superficială sau claviculară.

Specific: În cazul respiraţiei superficiale se ridică doar coasele, umerii şi claviculele.

Zona de lucru: La procesul de respiraţie este implicată doar partea superioară (cea mai mică) a plămânilor.

Dezavantaje: 

●       Volumul mic al aerului inspirat.
●       Se consumă multă energie, iar rezultatul este minimal.

Caracteristică: Este respiraţie tipică pentru 90% din europeni.

RESPIRAŢIE MEDIE

Altă denumire: Respiraţie internă.

Specific: În cazul respiraţiei medii se ridică coastele şi uşor partea superioară a abdomenului.

Zona de lucru: Respiră doar partea medie a plămânilor.

Dezavantaje:

●       Volumul mic al aerului inspirat.
●       Instinctiv respiraţie costală internă limitată.

Caracteristică: Pentru majoritatea oamenilor, care respiră cu aer poluat la nivel de obişnuinţă.

RESPIRAŢIE ABDOMINALĂ

Altă denumire: Respiraţie profundă sau diafragmală.

Specific: În cazul respiraţiei abdominale diafragma coboară şi se umflă abdomenul.

Zona de lucru: Se umple partea inferioară a plămânilor, cea mai voluminoasă.

Dezavantaje:

●       adesea are loc la nivel reflector şi nu este constantă.

Caracteristică: Pentru oamenii puternici şi sănătoşi, sportivi şi oamenii din munţi.

  • Fiecare din tipurile de respiraţie enumerată mai sus constituie doar o parte din posibilităţile organismului. Respiraţia completă a yoghinilor combină avantajele celor trei tipuri şi le include consecutiv formând o mişcare ondulatorie. Ea pune în funcţiune întregul sistem respirator.

Avantajele respiraţiei complete a yoghinilor

Pentru o mai bună motivaţie, citeşte care sunt avantajele, beneficiile şi tehnica respiraţiei complete.

  • 1 LONGEVITATE

Durata de viaţă în mare parte depinde de resursa funcţională a organismului nostru. Adică durata de viaţă se măsoară într-un anumit număr de cicluri respiratorii. Prelungind acest ciclu respectiv se poate creşte şi durata de viaţă.

  • 2 CALMITATE

Sistemul nervos NU este adaptat suficient la factorii constanţi de stres din zilele noastre. Teama şi neliniştea pun în funcţiune sistemul nervos simpatic, responsabil pentru tipul de comportament al omului într-o situaţie de pericol: „să fug sau să lupt”.

  • Pe măsură ce situaţiile de stres se acumulează, reacţia devine de durată mai mare şi organismul nu este în stare să-i facă faţă. Ca urmare, sistemul nervos simpatic domină asupra celui parasimpatic, responsabil de „relaxare şi recuperarea capacităţii de muncă”.

Activitatea sistemului nervos parasimpatic este reglementată de cel mai lung nerv al organismului – nervul vag, care se întinde de la creier până la zonele inferioare ale coloanei vertebrale şi organele interne. Respiraţia încetinită intensifică activitatea nervului vag, îmbunătăţeşte tonusul lui şi impactul asupra muşchiului cardiac, prin urmare influenţează nivelul de relaxare. O modalitate eficientă de control a stresului!

  • 3 ÎNTĂRIREA SISTEMULUI IMUNITAR

O bună imunitate este asigurată în primul rând de sistemul limfatic sănătos! Limfa aprovizionează celulele cu substanţe nutritive. Fluidizarea limfei intensifică procesele metabolice, îmbunătăţind starea celulelor şi excluzând intoxicaţiile.

Spre deosebire de sânge, care este pus în mişcare în urma contracţiei muşchiului cardiac, limba este pusă în circulaţie datorită contracţiei musculare şi a presiunii negative în coşul pieptului în timpul respiraţiei. În cazul respiraţiei complete sunt puşi în funcţiune muşchii intercostali (care adesea se caracterizează prin hipertonus din cauza stresului frecvent şi a respiraţiei incorecte), diafragma (pasivă la majoritatea oamenilor), musculatura netedă a organelor interne (în cazul coborârii diafragmei) în cazul presiunii negative bune în timpul expiraţiei.

  • Se poate afirma că respiraţia completă are scopul de a pune în circulaţie limfa şi a curăţa constant organismul.
  • 4 ÎMBUNĂTĂŢIREA METABOLISMULUI

Referindu-ne la metabolism, în cazul de faţă se are în vedere în primul rând, schimbul de gaze – veriga iniţială şi finală a lanţului de schimb a substanţelor şi energiei.

În timpul inspiraţiei din mediul ambiant în organism pătrunde oxigenul, consumat de toate ţesuturile şi celulele. În timpul expiraţiei din organism sunt elimintate dioxidul de carbon şi o cantitate neînsemnată de reziduuri metabolice gazoase.

Omul obişnuit (în stare de repaus) inspiră şi expiră aproximativ 1/2 litri de aer. Dacă vei umfla abdomenul (influenţând asupra zonei inferioare a plămânilor), coşul pieptului şi vei ridica claviculele (secţiunile superioare ale plămânilor) în timpul inspiraţiei, atunci volumul inspiraţiei/expiraţiei va creşte cu încă 2 litri. Dacă în timpul expiraţiei are loc o compresie suplimentară a coşului pieptului şi tragerea abdomenului, atunci vei spori volumul total al inspiraţiei/expiraţiei cu încă 1,5 litri!

1/2 litri ai schimbului de gaze în cazul respiraţiei inconştiente şi 4 litri în timpul celei conştiente.

  • Prin controlul respiraţiei volumul pulmonar poate creşte de 8 ori.
  • 5 STIMULAREA ORGANELOR DIN CAVITATEA ABDOMINALĂ

La respiraţia completă participă activ diafragma. Coborând, ea are efect de masare asupra organelor interne. Totodată se intensifică procesele interne, funcţionarea organelor de digestie şi sunt înlăturate momentele de stagnare.

  • 6 ELIMINAREA TOXINELOR 

Organismul elimină toxinele (substanţele otrăvitoare) pe câteva căi: prin rinichi, tractul digestiv, plămâni şi piele (transpiraţie). Uneori viteza de eliminare întârzie comparativ cu cea de asimilare a substanţelor şi răspândire a lor în ţesuturi. În acest caz, toxinele se acumulează.

Respiraţia completă fortifică musculatura peretelui abdominal şi creează o presiune intera-abdominală, având efect benefic asupra rinichilor. Masajul permanent al cavităţii abdominale de către diafragmă îmbunătățește tonusul ficatului şi peristaltismul intestinal. Schimbul de gaze îmbunătăţit permite de a accelera eliminarea toxinelor prin plămâni.

  • 7 NORMALIZAREA TENSIUNII ARTERIALE

Atât trecerea de la sistemul nervos simpatic la cel parasimpatic (p2), cât şi lichidarea hipertonusului acumulat la nivelul musculaturii periferice şi interne (p3) sunt capabile (în unele cazuri) să normalizeze tensiunea arterială.

Pregătire:  

●       Se recomandă de a însuşi respiraţia completă în poziţie culcat pe spate cu ochii închişi (poziţie avantajoasă epntru relaxare şi concentrare completă). Pune o mână pe abdomen şi alta pe piept.
●       Încearcă să respiri doar cu abdomenul (respiraţie abdominală – mâna de pe burtă se ridică şi coboară). Începe cu 25 de cicluri, adăugând câte o unitate.
●       Mai apoi încearcă să respiri doar cu coşul pieptului (respiraţie medie – se ridică şi coboară mâna de pe piept, iar cea de pe abdomen rămâne locului).
●       Acum încearcă să foloseşti doar respiraţia claviculară (mâna pe burtă este imobilă, cea de pe piept se mişcă uşor, iar umerii se ridică).

Tehnica respiraţiei complete:  

Există câteva tehnici ale respiraţiei complete, în acest articol o vom examina pe cea mai răspândită.

INSPIRAŢIE

●       Începem cu respiraţia inferioară, care presupune ridicarea burţii. Ca urmare umplem cu aer secţiunile inferioare ale plămânilor.
●       În continuare punem în mişcare pieptul. Cu ajutorul muşchilor intercostali, se extinde coşul pieptului, se umplu cu aer zonele medii ale plămânilor. La această etapă, burta se trage uşor.
●       Apoi urmează respiraţia pectorală, care trece treptat în cea claviculară. Se conectează muşchii gâtului, cei claviculari şi se ridică uşor coastele superioare. De asemenea, este necesar de a relaxa umerii, ridicându-i uşor.

EXPIRAŢIE

●       Abdomenul se ridică şi se împinge lent aerul din secţiunile inferioare ale plămânilor.
●       Apoi coboară coastele şi cu ajutorul muşchilor intercostali pieptul se comprimă uşor.
●       Coboară claviculele, coastele şi burta relaxată se ridică puţin.

RECOMANDĂRI:

●       Respiraţia este relaxată pentru a evita ameţelile.
●       Trebuie menţinută o durată confortabilă a expiraţiei şi inspiraţiei. Nu te gândi la durată (la început) – concentrează-ţi atenţia pe senzaţii şi lasă-te ghidat de ele.
●       Treptat măreşte durata inspiraţiei şi expiraţiei.
●       Reuşita depinde de regularitatea antrenamentelor.
●       Când vei avea senzaţia că ai însuşit respiraţia completă, iar inspiraţia şi expiraţia durează cel puţin 10 secunde, atunci se poate practica din poziţie aşezat (iar cu timpul, în orice poziţie).
●       Acordă zilnic atenţie respiraţiei complete: în prima săptămână – 1-5 minute, în a doua şi a treia – câte 5-10 minute, iar peste 1-2 luni vei fi entuziasmat şi vei vedea primele rezultate. Doar 20 de minute pe zi te vor face mult mai sănătos.
●      Practica respiraţiei complete a yoghinilor este INCOMPATIBILĂ cu alcoolul, fumatul şi preparatele cu efect sedativ puternic (calmante, antibiotice şi medicamente pentru inimă).
●       În timpul menstruaţiei, în faza post-maladie (traumatisme, operaţii), în timpul sarcinii NU este practicat acest tip de respiraţie.

(2709)

comments powered by HyperComments
Andrei Șușvaliuc

Instructor certificat de yoga, antrenor din anul 2004, profesor în cadrul Federaţiei de Yoga din Moldova Shakti-chalana, membru de onoare al Asociaţiei de Yoga "Antara".

Alte articole la aceiaşi temă