Ce să facem când copilul e trist? 5 pași pentru a-i readuce zâmbetul - Om Activ

Ce să facem când copilul e trist? 5 pași pentru a-i readuce zâmbetul

0

Ce să facem când copilul e trist? 5 pași pentru a-i readuce zâmbetul

Elena Vorotneac

Profesor de limba engleză, limba și literatura română, magistru în psihopedagogie

Tristețea este o reacție normală și sănătoasă la o situație negativă sau stresantă. Acest lucru este valabil mai ales în cazul copiilor. Orice eveniment trist, fie că este mare sau mic, poate să-l afecteze profund, deoarece nu are suficientă experiență și nu e un matur pentru a face față problemelor cu care adulții se confruntă.

Semne ale tristeții:

  • stimă de sine scăzută,
  • apatie,
  • agresivitate,
  • scăderea rezultatelor la grădiniță/școală,
  • schimbări semnificative în obiceiurile alimentare (mănâncă prea puțin sau prea mult),
  • se simte vinovat și rușinat,
  • lipsa de energie și motivație,
  • oboseală și dureri de cap/burtă.

Unii copii reușesc să facă față acestor sentimente depășindu-le în scurt timp și fără mari griji. Altora, însă, le este mai greu.

Nu există o formulă care v-ar ajuta să-l protejați pe copil de așa emoții. Însă, rolul părintelui este nu de a-l feri pe micuț de emoții negative, ci de a-l învăța cum să le depășească.

Vă sugerăm 5 pași care vă vor ajuta să învingeți tristețea.

Ajutați-l pe copil să numească ce simte

Pentru aceasta este nevoie să i se ofere copilului un context unde se va simți în siguranță. De exemplu, organizați o seară a desenelor. Încercați să vă comportați nu ca un părinte, ci ca un prieten.

Puteți alege să colorați un personaj trist în care micuțul își va identifica propriile stări. De regulă, desenul exprimă clar ce simte micul pictor. Vorbiți cu copilul despre desen și încercați să aflați pricina propriei tristeți. Dar nu-l forțați. Dacă simțiți că discuția îl stresează, schimbați subiectul, apoi puteți reveni mai târziu sau cu altă ocazie.

Oferiți-i suport emoțional și afectivitate

Sprijinul emoțional din partea familiei este elementul principal al relațiilor sociale ulterioare. Încurajați-l, îmbrățișați-l, lăudați-l. Spuneți-i că îl iubiți și că nu e singur, că tot timpul veți fi alături de el. Încurajați discuțiile sincere și ascultați-l ce are de spus. Recunoașteți-vă propriile puncte slabe ca să înțeleagă că nu e unicul care poate avea dificultăți.

Încercați să faceți echipă în luptă cu problema care alimentează tristețea

După ce ați identificat motivul tristeții, i-ați dat sentimentul de siguranță și sprijin din partea dvs., puteți face echipă în lupta cu tristețea.

Sfătuiți-l pe copil cum să lupte cu problema. Povestiți un caz similar prin care ați trecut sau povestiți o istorioară în care personajul principal a trecut exact prin situația copilului. Oferiți poveștii un final fericit, indiferent dacă problema a fost soluționată sau nu. Astfel copilul va înțelege că orice-ar fi, totul va fi bine.

Faceți un program mai activ

Sănătatea fizică și psihică sunt strâns legate. Un stil de viață sănătos poate ajuta la gestionarea tristeții. Desigur, nu încercați să impuneți copilul să ducă un stil de viață sănătos, să mănânce sănătos, dacă nu o faceți personal. Fiți subtili în sugestii, oferind propriul exemplu. Mai devreme sau mai târziu, va dori să vă urmeze exemplul.

Ajutați-l să fie conectat cu prietenii în diverse activități

Când sunt triști, micuții tind să se izoleze, iar lipsa de interacțiune poate duce la depresie. Evident, nu puteți să-l faceți pe copil să-și facă prieteni sau să-l forțați să socializeze.

Unor copii le este greu să interacționeze social și să-și facă prieteni. Încercați să-i găsiți activități în afara programului de școală sau activități pentru copii. Puteți chiar organiza întâlniri cu prietenii care au copii de vârsta copilului dvs. Ei nu vor pierde ocazia să se joace împreună.

Matur sau copil, toți se confruntă cu sentimentul de tristețe. Este important să acceptăm că această emoție există. Lăsați-l pe copil să plângă dacă are această necesitate. Dar, indiferent de împrejurări, trebuie să-i dăm de înțeles că îi suntem alături, iar acest sentiment este unul trecător.

(0)

comments powered by HyperComments
Elena Vorotneac

Profesor de limba engleză, limba și literatura română, magistru în psihopedagogie

Alte articole la aceiaşi temă