Cum să înveţi a spune "nu" fără să devii impasibil - Om Activ

Cum să înveţi a spune „nu” fără să devii impasibil

3513

Cum să înveţi a spune „nu” fără să devii impasibil

Olesea Bogutskaea

psiholog, membru al Asociaţiei Psihologilor şi Psihoterapeuţilor a RM, membru al Asociaţiei Psihologilor Practicieni GIPNART

Fiecare dintre noi s-a aflat în situaţia, când trebuie să spui „nu” ferm şi tare, însă e atât de greu să o facem. Este complicat pentru că din fragedă copilărie am fost învăţaţi să fim „buni”, îngăduitori, comozi, să nu fim capricioşi. Le mulţumim părinţilor pentru această abilitate, datorită căreia (într-o măsură oarecare) decurge uşor procesul complicat de socializare. Însă mai puţini dintre noi am fost învăţaţi să ne înţelegem şi să ne apărăm interesele proprii, să refuzăm rugăminţile inoportune şi să spunem cu fermitate un simplu „nu”. La maturitate, abilitatea de a fi „comod” devine foarte incomodă.

În timp ce este extrem de important de a-i refuza uneori pe oameni pentru a trăi o viaţă mai deplină şi armonioasă. Dar cel mai important este să-ţi trăieşti viaţa ta. Să încetezi să le rezolvi problemele altora şi să te concentrezi pe ale tale. Să-ţi îmbunătăţeşti condiţiile de trai, viaţa personală, să faci studii, să-ţi schimbi serviciul pe o muncă mai interesantă şi mai captivantă. Or cel care nu ştie să refuze are notă nesatisfăcătoare la acest capitol.

Ajutându-ţi necontenit rudele, prietenii, colegii, vecinii, pe oricine, nu observi cum viaţa ta se duce pe apa sâmbetei. Or cel mai des tu eşti cel, care în final se alege cu nimic. Puţini îţi vor răspunde cu aceeaşi monedă. Or e foarte comod să ai un umăr alături pe care să-l foloseşti ori de câte ori ai nevoie.

Cel, care a decis să înveţe a spune „nu”, trebuie să înţeleagă că mulţi se vor opune şi nu vor înţelege refuzul, se vor supăra sau chiar îl vor acuza că este nemilos şi „s-a schimbat mult, însă nu spre bine”. Nu este ceva ieşit din comun. Oamenii nu agreează schimbările. Nu le place să piardă lucrurile obişnuite şi comode. Iar spatele tău, unde stau bine de mult timp – este un loc foarte comod pentru ei. Fii gata pentru astfel de reacţii, aceasta este o etapă inevitabilă de formare a omului.

Capacitatea de a refuza poate fi dobândită. Aşadar, ce ai de făcut ca să înveţi a spune „nu”:

Schimbă accentele

Adresează-ţi o serie de întrebări şi încearcă să răspunzi sincer la ele. Iată câteva exemple de întrebări:

  • 1 Dacă cineva nu are timp de reparaţie şi îmi cere ajutorul, aceasta este o problemă de time-management a lui sau a mea?
  • 2 Dacă mă voi îmbolnăvi, voi pleca sau voi dispărea la urma urmei, ce va face el fără mine? Se va descurca, nu-i aşa? Sau va pierde, strâns în menghina problemei sale?
  • 3 Când îmi dau acordul să ajut, oare într-adevăr VREAU să ajut? Sau sunt „nevoit”, „impus”, „mi-e incomod să refuz”?
  • 4 Voi primi vreodată în schimb ajutor de la această persoană sau vreo recunoştinţă, care îmi va permite să completez resursele consumate pentru soluţionarea acestei probleme?
  • 5 Duc o viaţă fără de griji şi am atât de multe resurse, încât sunt gata să mă împovărez cu problemele altora? Sunt în toate minţile?

Repetă

Aşează-te în faţa oglinzii, imaginează-ţi o rugăminte la adresa ta, la care vei spune „nu”. Spune acest „nu” tare, clar, ferm, liniştit şi încrezut în sine. Fără să-ţi tremure vocea, fără scuzele care ţi se citesc pe faţă. Repetă atât timp până când acesta va deveni un proces firesc.

Nu te mai justifica

Nu trebuie să-ţi ceri scuze pentru că refuzi. Încetează! Ai tot dreptul să faci acest lucru. Dacă ţii cu tot dinadinsul, poţi să explici cauza refuzului tău, însă nu trebuie să te justifici. Repetă şi această etapă. Adu-ţi aminte diferite situaţii din viaţă şi încearcă să-ţi explici refuzul.

Nu intra în detalii

Nu complica lucrurile. Nu eşti obligat să dai explicaţii. Te-ai putea limita la expresii generale, cum ar fi:

  • 1 Am alte planuri pentru această oră.
  • 2 Te-aş ajuta cu mare plăcere, însă nu acum.
  • 3 La moment nu am resurse ca să-ţi îndeplinesc rugămintea, însă dacă vor apărea, îţi voi da de ştire.
  • 4 Nu, mulţumesc.

Amână rezolvarea acestei probleme

Dacă nu eşti gata să dai un răspuns imediat, dacă nu eşti sigur cum ar trebui să procedezi, atunci în genere nu da niciun răspuns. Ia o pauză „de gândire”.

  • 1 Nu sunt gata să-ţi răspund acum.
  • 2 Trebuie să mă gândesc la ceea ce mi-aţi spus/propus.
  • 3 De îndată ce voi avea timp liber, voi lua decizia şi vă voi comunica.

Dar nu amâna răspunsul, atunci când în genere nu intenţionezi să dai un răspuns. De obicei, acest lucru este enervant. Cel puţin îi irită pe oamenii adecvaţi, care nu suferă de amnezie.

Fii gata pentru reacţii din cele mai diverse

Nu-ţi fie teamă de reacţiile negative la refuzul tău. Ai tot dreptul să-ţi aperi graniţele. Dacă cineva se supără, asta e problema lui. Permite-le oamenilor să se descurce de sine stătător cu emoţiile negative ale lor, asta nu te priveşte.

Dar controlează situaţia, ai grijă să nu te transformi într-un om fără inimă, care niciodată nu întinde o mână de ajutor, celor care într-adevăr au nevoie. Trebuie să înveţi să-ţi aperi graniţele. Astfel, însă în consecinţă vei avea mai multe resurse pentru fapte bune. Diferenţa constă doar în faptul că tu singur vei alege când, cum anume şi cui să-i întinzi o mână de ajutor.

(3513)

comments powered by HyperComments
Olesea Bogutskaea

psiholog, membru al Asociaţiei Psihologilor şi Psihoterapeuţilor a RM, membru al Asociaţiei Psihologilor Practicieni GIPNART

Alte articole la aceiaşi temă