3 sfaturi de la psiholog: cum înveți copilul să reacționeze la emoțiile semenilor - Om Activ

3 sfaturi de la psiholog: cum înveți copilul să reacționeze la emoțiile semenilor

1756

3 sfaturi de la psiholog: cum înveți copilul să reacționeze la emoțiile semenilor

Ecaterina Moga

Doctor în psihologie

Vârsta copilăriei este o perioadă pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă atât pentru noi, părinții, cât și pentru micuți. Anume în primii ani de viață se formează deprinderi și atitudini pe care copilul le va repeta și multiplica tot mai intens pe perioada creșterii.

Primul lucru pe care trebuie să-l facă părinții este să învețe să nu reacționeze ei, dar să acționeze. Pentru aceasta, trebuie pus accentul pe o comunicare explicită cu picii; să le explicăm ce este bine, cum trebuie să acționăm și cum nu e bine să reacționăm. Acest lucru realizat constant te va ajuta să crești un copil responsabil și conștient de situație, dar nu unul dresat care reacționează emoțional.

Un alt aspect important este să-l învățăm pe copil să să-și exprime emoțiile, să recunoască de ce a reacționat anume așa, ce simte în legătură cu strigătele sau îmbrâncelile celuilalt copil. Uneori părinții își impun autoritatea în vederea schimbării comportamentului copilului. Ceea ce este total greșit. Trebuie să fim foarte atenți la ceea ce a cauzat emoția, reacția copilului. Începem de la a determina cauza pentru a putea obține rezultate eficiente și schimbări.

În relațiile dintre copii apar diverse situații cu complexitate emoțională, ei încearcă să se imite reciproc, preiau anumite reacții sau modele de comportament. Iată de ce mulți părinți se confruntă cu problema – nu știu cum să gestioneze reacția copilului la comportamentul altor semeni.

În continuare vă oferim 3 sfaturi practice cum să acționăm în asemenea situații.

Arată-i copilului cum să aprecieze și să înțeleagă emoțiile altora

De regulă, copiii iau exemplu de la cei din jurul lor. Pe rol de părinte (eroul lui) poți fi un model prin felul de a recunoaște și valorifica sentimentele altora, arătând înțelegere și empatie atunci când cineva este trist, supărat, tulburat, frustrat sau are nevoie de ajutor. Când sunteți împreună arătați empatie față de alți copii, tratați-i cu căldură.

Rolul părintelui – să îl ajute pe copil să înțeleagă și să numească nu doar emoțiile altora, dar și propriile sentimente. De aceea, când copilul reacționează negativ la ceva, recunoașteți cum se simte, etichetați emoția pentru dânsul.

Arătați-vă interesat și înțelegător până la semnalul că sunt OK. Doar după aceasta puteți trece la alt subiect. Copilul vede acest tip de comportament și îl va repeta într-o situație similară.

Ajutați-l pe copil să facă conexiunea dintre sentimente, gânduri și comportamente

Când vorbim cu copilul despre sentimente, faceți conexiunea dintre acestea cu gândurile și comportamentele care le-a provocat. Astfel, micuții vor înțelege mai ușor cauza și efectul.

De exemplu: „Ionel este trist pentru că Marcu i-a luat jucăria. Ce l-ar putea ajuta pe Ionel să se simtă mai bine? ”
Învățarea copiilor despre cauză și efect se poate face prin intermediul poveștilor, jocului de rol sau citind cărți. Vorbiți copiilor despre gândurile, sentimentele și comportamentele personajelor. Ce ar putea face personajele în continuare? Cum crezi că se simte personajul X? De ce crezi că Y a procedat așa? Tu cum ai proceda în aceeași situație?

Faceți legătura dintre aceste scenarii cu experiențele copilului. De exemplu, dacă personajul este trist pentru că îi lipsesc părinții, ajutați-l pe copil să-și amintească același sentiment trăit într-o situație asemănătoare. Acest lucru va facilita înțelegerea conexiuni dintre sentimente, gânduri și comportament. Ulterior, copilul va deveni înțelegător cu un alt copil aflat în aceeași situație și va repeta comportamentul, sfatul, contextul pe care l-ai creat tu.

Dacă micuțul are mai mult de 5 ani, încurajează-l să își imagineze că este în situația unui alt copil. Inițiați un dialog: „Cum crezi că se simte? De ce s-ar putea supăra? Cum am putea să-l ajutăm? Ce ai face tu dacă ai fi în locul lui?”

Înțelegând această conexiune dintre comportament, sentiment și emoție, copilul va putea ușor să socializeze, să inițieze un dialog cu alt copil, să-și argumenteze o acțiune, să interacționeze cu semenii fără a se lăsa influențat de aceștia.

Învață-l pe copil să-și creeze un climat prietenos în comunicarea cu ceilalți semeni

Fie la grădiniță, la școală sau pe terenul de joacă, între copii încep a se contura primele relațiile sociale: lider, introvertit, sociabil, copil cu un comportament agresiv etc. Trebuie să conștientizezi că unii copii pot influența comportamentul și starea de spirit a copilului tău.

Dacă intervii direct în relațiile lor riști să subminezi personalitatea copilului tău în ochii celorlalți, astfel încât aceștia ar putea să-l marginalizeze sau însuși copilul tău va prefera să se izoleze. În schimb, înainte de a-i permite să meargă la joacă, poți stabili niște reguli stricte pentru toți (Vă permit să mergeți la joacă dacă… îl primiți și pe Cristi cu voi și aveți grijă de el/ … nu vă împroșcați cu nisip/ …sunteți prietenoși etc.).

De asemenea, trebuie să-l învățăm pe copil cum să relaționeze atunci când este atacat de alți copii sau dacă are tendința să atace el. Îl punem în diferite situații de problemă să înțeleagă ce simt și ceilalți din jurul său când el e furios, sau nervos, sau agresiv sau ce l-a făcut pe copilul respectiv să se comporte anume așa;
 ce ar face el dacă ar fi în situația copilului care a lovit sau care se agită și face gălăgie în magazin pentru că părinții nu-i cumpără jucăria dorită.

Totuși, nu poți interzice exprimarea emoțiilor fie a copilului tău sau a celorlalți, cum o cer unii părinți. Inhibarea emoțiilor nu contribuie la gestionarea lor, ci la înmagazinarea lor și crearea unei tensiuni nervoase interne, ceea ce poate provoca schimbări somatice și pot izbucni ca un bumerang în orice situație. Este foarte important să se discute cu copilul limitele exprimării emoțiilor. Limitele și disciplina oferă copiilor siguranță și încredere în sine.

Lăudă-l pe copil și evidențiază-i gesturile:
„Sandu, ai fost foarte amabil și grijuliu că ți-ai ajutat surioara când și-a pierdut jucăria preferată. Cu siguranță că își va aminti de asta și va dori să te ajute și ea atunci când vei avea nevoie! Așa e, Anișoara?”

Abilitățile de empatie pot determina copiii să aibă succes în viață. Părinții, profesorii, educatoarele, bonele și chiar frații/surorile mai mari pot juca un rol important în a-l ajuta să obțină acest succes.

Prin urmare, atât comunicarea, cât și exemplul personal și consecvența părinților sunt importante în formarea unui copil pregătit de a interacționa cu semenii săi.

(1756)

comments powered by HyperComments
Ecaterina Moga

Doctor în psihologie

Alte articole la aceiaşi temă