7 greşeli ale părinţilor care-i fac pe copii să deteste sportul pentru totdeauna - Om Activ

7 greşeli ale părinţilor care-i fac pe copii să deteste sportul pentru totdeauna

1263 / 03.07.2020
Unii copii urăsc activităţile sportive. Pricinile pot fi diferite:

  • cerinţe înalte la școală şi oboseala cronică;
  • sentimentul de inferioritate atunci când semenii reuşesc mai bine la diverse întreceri sau activităţi sportive;
  • fragilitatea fizică;
  • familii ocupate, etc.

Uneori, motivul se ascunde chiar în acţiunile părinţilor. Evident, intenţiile şi dorinţele părinţilor întotdeauna sunt cele mai bune, pornind de la interesul copilului. Cu părere de rău, unele metode sau acţiuni funcţionează opus aşteptărilor. Iată 7 cele mai frecvente greşeli comise de părinţi atunci când e vorba despre sport:

Îşi obligă copilul să practice un anumit gen de sport

De multe ori părintele alege sportul pentru copil în funcţie de vârstă şi pregătirea fizică a acestuia. Şi e corect aşa. Dar întâi de toate, părintele trebuie să se asigure că dorinţa de a practica acest sport este împărtăşită şi de copil. Dacă copilului nu-i place activitatea sportivă şi este impus să o practice, cel mai probabil va urî acest sport pentru toată viaţa.

Este important ca la decizii să ia parte şi copilul. Desigur, părintele poate recurge şi la unele şiretlicuri metodice. De exemplu, dacă aţi decis să-l înscrieţi pe copil în echipa de fotbal încercaţi să-l pregătiţi pe copil pentru aceasta. Timp de câteva zile înainte de a enunţa propunerea, încercaţi să îi suscitaţi interesul pentru acest tip de sport: povestiţi-i copilului despre fotbalişti de succes, încercaţi să jucaţi fotbal împreună, urmăriţi împreună meciuri. Credeţi-mă, în scurt timp însuşi copilul vă va propune să-l înscrieți în echipa de fotbal a şcolii.

Alege echipa sportivă nepotrivită

Faptul că micuţul v-a rugat să-l înscrieţi în echipa de fotbal nu înseamnă că trebuie să luaţi abonament la primul club din preajmă. Convingeţi-vă că aţi găsit antrenorul potrivit (despre cum să alegeţi antrenorul potrivit aflaţi aici). Totodată, asiguraţi-vă că în echipa sportivă sunt copii de vârsta copilului dumneavoastră. Dacă în echipă sunt copii mai mari s-ar putea ca micuţul dumneavoastră să nu reuşească la fel ca şi colegii să îndeplinească sarcinile. Copilul nu ştie că există categorii de vârstă diferită, că aceştia sunt mai dezvoltaţi pentru că sunt mai mari. El va crede că e slab, neputincios, insuficient de bun – acest lucru va duce la formarea unor complexe, frustrări şi dezinteres, sau poate ură, faţă de sport.

Dacă aţi găsit antrenorul şi echipa potrivită, următorul pas e să conlucraţi cu antrenorul pentru a-l ajuta pe copil să se integreze în echipă. În cazul în care copilul e marginalizat, nu e compatibil cu semenii, nu are suficientă motivaţie emoţională, este posibil să nu mai vrea să practice acest tip de sport. Conlucraţi cu părinţii celorlalţi copii. Micuţii, de regulă, preiau modelul de comportament al adulţilor.

Transformă activitatea sportivă în parte OBLIGATORIE a rutinei zilnice

Dacă copilului îi spui că TREBUIE să facă ceva, reacţia lui involuntară va fi inversă. Va protesta deşi el însuşi nu va şti de ce. Nu-l obligaţi, ci căutaţi motive pentru a-l motiva. Dacă activitatea sportivă va fi una distractivă, va oferi posibilitatea de socializare, de dezvoltare a abilităţilor şi de autoafirmare, copilul va dori să nu scape nicio zi de antrenament.

De la început nu explică clar angajamentele

Înainte de a-l înscrie la clubul sportiv, mulţi părinţi nu îi comunică copilului care sunt condiţiile şi obligaţiunile acestuia. Dacă copilul nu va fi sigur că poate lua o decizie în această privinţă, că nu deţine suficiente informaţii va încerca să protesteze pentru a-şi afirma propria personalitate.

Vă recomandăm ca, înainte de a vă înscrie copilul la un club sportiv, să-i spuneţi cât timp va trebui să meargă la antrenamente, care va fi programul zilnic etc. De exemplu, spuneţi-i că trebuie să participe, de probă, la secţia de volei 8 luni şi, dacă nu îi va plăcea, în următorul an poate încerca alt tip de sport. Este posibil ca după prima săptămână copilul să spună că nu mai vrea să meargă la antrenamente. Şi e normal acest lucru pentru că orice început este dificil, stresant şi mulţi nu rezistă acestor emoţii. Dar dacă copilul va şti că după cele 8 luni va putea decide ce va face mai departe, îşi va seta obiectivul să reziste şi să răspundă provocării. În această perioadă copilul însuşi îşi va remarca propriile progresele şi s-ar putea să îndrăgească activitatea sportivă pentru totdeauna.

Se axează pe REZULTAT nu pe proces

De multe ori părinţii îşi fixează atenţia pe rezultat – scoruri, premii de la competiţii etc., dar nu pe imaginea în ansamblu. Unii copii talentaţi în domeniul sportului de performanţă sunt încurajaţi de părinţi să exceleze, să obţină burse datorită rezultatelor sportive, să devină campioni sportivi etc. Totuşi, greşeala e atunci când părintele se axează doar pe rezultat făcând presiuni şi uitând motivul pentru care, la început, şi-au dat copilul să facă sport – dezvoltare socială, emoțională și fizică.

Motivează prin comparaţie

Este normal ca, încă de mici, copiii să-şi măsoare înde ei puterile, mai ales în diverse competiţii şi întreceri sportive. Deseori, de rezultatele întrecerilor sunt mai interesaţi părinţii decât înşişi copiii. Concurenţa trecând pe alt front – între adulţi. Copiii văd acest lucru şi fac tot posibilul să îşi impresioneze părinţii. Cum credeţi, ce simt atunci când eşuează?

Nu faceţi niciodată comparaţie între copii. Lăudaţi-vă copilul pentru rezultate şi încurajaţi-l în cazul pierderilor. Explicați-i că întrecerile sunt doar nişte jocuri distractive, iar dumneavoastră îl iubiţi indiferent de rezultat.

Foloseşte iraţional metoda răsplată vs. recompensă

Metoda, numită popular băţ vs. morcov, manipulează nevoile inferioare ale copilului. Pentru un rezultat bun copilul este încurajat (mai mulţi bani de buzunar, dulciuri, laude etc.), iar pentru cea mai mică abatere este pedepsit. La început, această tehnică funcţionează, deoarece nevoile micului sportiv sunt pe deplin satisfăcute. Dar foarte curând, „băţul” devine inutil. Copilul știe dinainte ce pedeapsă îl așteaptă, așa că nu se teme. Dacă a obţinut ce-i trebuie, poate să nu mai aibă nevoie nici de „morcov”.

Pe de altă parte, o astfel de motivație poate avea consecințe negative. Format în acest spirit, sportivul își poate seta sarcini imposibile, doar pentru a obține aprobarea adultului. Nevoia de aprobare din partea părinţilor, de premii sau recompense îl va marca pe copil până la maturitate. Nu întotdeauna necesităţile vor coincide cu capacităţile reale, ceea ce poate duce la eşec. Există riscul apariţiei sentimentului de inferioritate sau copilul poate, în general, să-şi piardă interesul faţă de activitatea sportivă.

În cazul copiilor talentaţi, cărora le reuşeşte să îndeplinească cerinţele adulţilor, aceştia vor aştepta un singur lucru – recompensă şi recunoaştere Just business.. Nimic mai mult.

Şapte semnale care vorbesc că secţia sportivă aleasă pentru copil nu a fost o idee bună:

  • 1 Copilul este „împins” să meargă la activităţile sportive.
  • 2 Nu vorbește despre sport, impresiile după activităţi.
  • 3 Găseşte mereu scuze pentru a nu executa exerciţiile.
  • 4 Nu manifestă nicio emoție înaintea de întreceri.
  • 5 Pare obosit tot timpul și nu doarme bine.
  • 6 Prezintă semne de depresie – pierderea poftei de mâncare, greață și dureri de cap.
  • 7 Evită interacţiunea cu colegii din echipă.

Fie că aţi decis ca micuţul să practice sport de performanţă sau pur şi simplu să adopte un mod de viaţă activ, nu uitaţi că de dumneavoastră depinde dacă copilul va îndrăgi sau detesta sportul. Iar dacă vreţi să ştiţi cum să motivaţi copilul să adopte un stil de viaţă activ fără să-l forţaţi, citiţi acest articol.

(1263)

comments powered by HyperComments
Elena Vorotneac

profesor de limba engleză, limba și literatura română, magistru în psihopedagogie

Alte articole la aceiaşi temă