Cum să motivezi (nu să forţezi!) copilul să adopte un stil de viață activ - Om Activ

Cum să motivezi (nu să forţezi!) copilul să adopte un stil de viață activ

961 / 18.06.2020
Încă de la primii pași copilul simte nevoia de mişcare. Este de-ajuns să-l aduceţi la terenul de joacă ca să vă convingeţi de acest lucru – va urca pe tobogan, se va da în scrânciob, va atârna de scăriţe sau de funie și așa mai departe.

Micuţii de azi au şi alte alternative – desene animate, jocuri pe calculator, gadgeturi, jucării care dezvoltă gândirea analitică și creativă. Aceste instrumente sunt benefice, dar pot şi dăuna dacă sunt utilizate în exces şi copilul se obişnuieşte cu un stil de viață sedentar. Astăzi vă vom spune cum să motivăm (nu să forțăm!) copilul să iubească mișcarea.

Beneficiile unui stil de viață activ:

  • dezvoltare fizică adecvată, greutate normală și imunitate puternică;
  • mușchi și oase puternice;
  • risc scăzut de a dezvolta diabet de tip 2;
  • somn liniştit;
  • încredere în propriile forţe și stima de sine ridicată;
  • disciplină şi ambiție.

Părinţii trebuie să ţină cont de faptul că nu toţi copii sunt la fel şi că ei se dezvoltă în mod diferit. Unul este mai puternic din punct de vedere fizic, altul mai slab. Deci, aşteptările părinţilor nu trebuie să întreacă pregătirea fizică a copilului, altminteri riscă să îl afecteze emoţional, iar consecinţele se vor vedea în timp sub formă de frustrări, neîncredere în propriile forţe, irascibilitate, depresie etc.

Psihologii disting, în mare parte, trei tipuri de copii:

  • 1 Non-sportivul: acest copil poate să nu aibă abilităţi sportive, interes pentru activitatea fizică sau mişcare. Este mai sensibil şi mai firav decât semenii săi, de aceea acest copil va avea nevoie de o abordare personalizată mai afectivă.
  • 2 Sportivul ocazional: acest copil este interesat să fie activ, dar nu înseamnă că va deveni o vedetă în lumea sportului.
  • 3 Sportivul: acest copil are abilităţi sportive înnăscute. Poate înregistra performanţe extraordinare într-un anumit gen de sport. Având aceste abilităţi, copilul poate participa şi în competiţii sportive şi chiar să devină vedetă în lumea sportului (dacă acordă suficient timp şi efort domeniului).

Indiferent de temperament şi pregătirea fizică, toți copiii pot fi implicaţi în activităţi sportive. Sportivul, de exemplu, va dori să facă parte din echipa de baschet, în timp ce sportivul ocazional poate să se bucure doar de alergări pe terenul de joacă. Non-sportivul, probabil, va avea nevoie de mai mult ajutor și încurajare din partea părinților pentru a fi activ fizic. Este important să încurajăm copiii să fie activi chiar și dacă nu au cele mai bune performanţe.

Și încă ceva: cu cât mai devreme copilul va fi implicat în activităţi care impun implicare fizică, cu atât mai uşor va fi să-l facem să considere că acestea sunt o parte normală din rutina zilnică.

Reguli generale:

  • sportul trebuie să corespundă vârstei și temperamentului copilului,
  • ocupaţia sportivă ar trebui să aducă satisfacţie şi plăcere copilului,
  • modul de viaţă activ nu trebuie impus copilului,
  • toți membrii familiei ar trebui să facă sport și să se ajute reciproc,
  • copilul trebuie să fie motivat pentru a face sport.

Trecem la sfaturi concrete.

Luați în considerare temperamentul şi particularităţile de vârstă

Copiii de până la trei ani au nevoie de jocuri și exerciții active pentru dezvoltarea abilităților motorii. Învățaţi-i jocuri cu mingea, inclusiv lovituri și aruncări, sărituri de pe un picior pe altul și alte jocuri cu sărituri. La această vârstă, de asemenea, puteți învăța copilul să meargă cu bicicleta sau cu bicicleta cu roți de siguranţă.

Până la patru ani, copiilor nu li se recomandă să participe la sporturi de echipă, deoarece la această vârstă încă nu sunt formați ca personalităţi individuale. Copiii pot să nu înțeleagă regulile de joc și există riscul că vor suferi din cauza lipsei de atenție într-un joc de echipă sau din cauza unui eventual eșec. De asemenea, copiii încă nu au dezvoltate abilitățile de coordonare necesare pentru implicarea în jocuri active, precum fotbalul. Iar dacă membrii echipei sunt cu o pregătire fizică diferită, atunci un astfel de joc nu va duce decât la oboseală, plictiseală și dezamăgire în sport.
Însă, de la patru la cinci ani, copiii se pot implica în sporturi mai complexe – înot, mersul pe role, alergare.
La vârsta școlară, copiii încep să petreacă mai mult timp în fața ecranelor. Sarcina părinților este de a ajuta copiii să găsească activităţi care să le aducă plăcerea. Există multe opțiuni – de la sporturi de echipă precum baschetbal și fotbal, până la cele populare în rândul copiilor cum ar fi yoga și skateboarding.

Copiii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani trebuie să fie implicaţi în activităţi ce presupun efort fizic cel puțin 60 de minute pe zi. Acestea pot fi secțiuni sportive, jocuri active pe terenul de joacă etc.

Asigurați-vă că micuţul dispune de echipamentul necesar

Aproape orice sport are nevoie de inventar sportiv şi echipament de protecție. Dacă doriți să-l învățați pe copil să practice ciclismul, asigurați-vă că îi cumpărați nu numai bicicleta, ci și o cască de protecţie, genunchiere, cotiere şi apărători pentru mâini. Dacă doriți să-i suscitaţi interesul pentru fotbal – cumpărați-i o minge.

De asemenea, este foarte important să-l ajutați pe copil să-şi aleagă haine și încălțăminte confortabile. S-ar putea că motivul pentru care nu vrea să meargă la antrenament este că îl strâng adidașii.

Nu uitaţi de distracție

De obicei, părinții se concentrează pe rezultat, în timp ce copiii trăiesc plăcerea din procesul acţiunii realizate. Dacă copilului îi place lecția (înot, echitaţia, alergarea), atunci el însuși va dori să obțină rezultate. Prin urmare, căutați ceea ce îi prezintă interes copilului fără să-i impuneţi propriile dorinţe.

Lăudaţi-l pentru fiecare realizare şi neapărat, distraţi-vă.

Și încă un lucru: nu-l lăsaţi pe copil să lenevească în fața televizorului sau computerului. Jucaţi-vă de-a v-aţi ascunselea, provocaţi-l să ia parte în bătălia cu pernele, dansaţi, jucaţi-vă în vânătorii de comori, ieşiţi la o plimbare etc. Nu e neapărat să creşteţi un sportiv de performanţă, dar pentru copilul dumneavoastră este vital să iubească mişcarea pentru că un copil sănătos este unul activ.

(961)

comments powered by HyperComments
Elena Vorotneac

profesor de limba engleză, limba și literatura română, magistru în psihopedagogie

Alte articole la aceiaşi temă